Ips Teodosie a oficiat parastasul, momentul a fost înălțător, iar membrii ai Coralei Armonia au dat „răspunsurile”. Rugăciunea s-a înalțat la cer, ca la fiecare slujire a arhiereului, printre preoți numărându-se și părintele exarh Andrei, starețul Mănăstirii Dervent.
Numele de parastas provine din limba greacă, parastasis, care înseamnă a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva. Foto Vali Vădănoiu
Micuțul cimitir închinat ostașilor români, bulgari, sârbi, germani, care au căzut în cumplita bătălie de la Turtucaia s-a umplut marți dimineață de un alai de preoti, un grup de pelerini români veniți din Periș, pelerini veniți de la Mănăstirea Dervent și membrii ai Asociației Cultului Eroilor.
Ips Teodosie a oficiat parastasul, momentul a fost înălțător, iar membrii ai Coralei Armonia au dat „răspunsurile”. Rugăciunea s-a înalțat la cer, ca la fiecare slujire a arhiereului, printre preoți numărându-se și părintele exarh Andrei, starețul Mănăstirii Dervent.
Părintele exarh Andrei, starețul Mănăstirii Dervent, a venit alături de IPS Teodosie împreună cu un grup de pelerini. Foto Vali Vădănoiu
Gardul ce străjuiește cimitirul este placat pe jumătate cu numele tuturor soldaților bulgari căzuți pe câmpul de luptă.
CONDUCĂTORII UITĂ TRECUTUL CU UȘURINȚĂ
Autoritățile române nu au fost interesate până acum într-o minimă investiție de a afla numele compatrioților noștri, apoi de a le scrie pe jumătatea de gard rămasă liberă și care așteaptă să poarte aceste nume.
Din anul 2009, Asociația Cultul Eroilor comemorează anual eroii căzuți în bătălie. Foto Vali Vădănoiu
Col. Remus Macovei, președintele Asociației Cultul Eroilor, presupune că acest fapt s-a întâmplat pentru că locul marchează o înfrângere și nu o victorie. Tot el, însă, explică că lucrurile nu au fost chiar așa și dacă acum întâlnim adesea persoane incapabile printre autorități, care produc dezastre, și apoi rămân în funcții de conducere, la fel s-a întâmplat și atunci. Înfrângerea nu a aparținut soldaților, ei au fost insuficient înarmați și învinși de armamentul german, cu care erau echipate trupele rivale. Așa cum la începutul anilor 1900 nu s-a investit în armament, astfel se întâmplă și astăzi, a explicat în discursul său col. Macovei.
39.000 DE SOLDAȚI ROMÂNI
Armata română a pierdut în luptele de la apărarea capului de pod Turtucaia 7.000 de soldați care au fost uciși sau răniți grav și 28.500 luați prizonieri. Înfrângerea s-a datorat strategiei greșite a Marelui Stat Major român, care a încercat să aibă o defensivă înaintată pe linia Dunării, dar fără a înarma corespunzător trupele.
România dobândise Cadrilaterul (sudul Dobrogei), în urma victoriei din cel de-al doilea război balcanic, în 1913 și autoritățile vremii doreau păstrarea a două puncte întărite în sudul Dunării: Turtucaia și Silistra. Dar fiind slabi strategi, comandanții armatei noastre au minimalizat rolul artileriei, care se dovedise foarte eficientă primii ani de război.
În timp ce generalul MacKenzie, comandantul forțelor bulgare, aliate cu germanii și turcii, punea la cap planul strategic, generalul român Aslan își petrecea timpul în București, fiind văzut zilnic la Capșa și în alte restaurante de bon ton ale vremii. În timp ce bulgarii erau bine conduși și înarmați modern, românii aveau lipsuri în privința instruiției, armamentului și muniției. Deși superiori ca număr și entuziaști, românii erau înarmați cu puști Mannlicher, arme de proastă calitate, vechi și cu multe defecte.
Slujba de comemorare a eroilor căzuţi la Turtucaia se ţine anual, în ziua de marţi după prima duminică a lunii septembrie. Foto Vali Vădănoiu
Poetul George Topârceanu a căzut prizonier în urma luptei și a lăsat mărturie: „Tot vălmăşagul acela de oameni grămădiţi acolo fu cuprins deodată, fără o pricină aparentă, de o panică nebună. Ca nişte fiare speriate se repeziră pe punte, pe ponton, inundară bacul, împingându-se sălbatec, făcând loc cu pumnii şi călcând în picioare răniţii, apucaţi fără veste şi striviţi din toate părţile. Era un ţipăt sfâşietor, vaiete de oameni în agonie, gemete de piepturi strivite sub cizme, de oameni cu capul zdrobit sub călcâie, de schilozi cu rana sângerândă, în neputinţă de a se apăra. …Niciodată nu am simţit mai adânc ca atunci că omul e mai rău decât fiara. “
Românii au pierdut la Turtucaia 160 de ofițeri și 6000 de soldați, iar 480 de ofițeri și 28.000 de soldați au ajuns prizonieri. Foto Vali Vădănoiu
DATORIA DE A RECUNOAȘTE JERTFA ÎNAINTAȘILOR
Constantin Argentoianu, fost prim ministru al României în 1939 a spus că „Turtucaia a pus în plină lumină goliciunea oamenilor cărora țara le încredințase soarta ei, aproape fără niciun control.” Foto Vali Vădănoiu
În predica sa, IPS Teodosie a evocat bucuria ostașilor căzuți pe front, care așteptau pomenirea și „îmbrățișarea” produsă astfel între biserica triumfătoare, a lor, a celor din cer, și biserica luptătoare, noi, cei de pe pământ.
Eroii noștri au căzut pentru libertatea noastră de azi, pentru libertatea credinței și a fiecăruia dintre noi.
La final, Corala Armonia a intonat Imnul Eroilor, Sus inima români și Trăiască România, ultima piesă făcând parte din piesele compuse special pentru ei. Acest moment a făcut ca întregul eveniment să devină și mai emoționant.
În locul autorităților, care nu sunt interesate în a cinsti eroii căzuți la Turtucaia, arhiereul tomitean a promis că se va ocupa și va ajuta la aflarea numelor ostașilor căzuți și amplasarea plăcilor ce le vor purta numele.
La final pe mormintele eroilor noștri, dar și pe dealul ce adăpostea cadavrele comune au rămas sute de garoafe roșii, trandafiri purpurii și margarete albe.
Ioana Maria Lupaşcu este pianist concertist şi solistă a Filarmonicii Paul Constantinescu Ploieşti. Foto Vali Vădănoiu