Ioana Maria Lupascu
Solista Concertista
   Home      Press      Decembrie 2008

DRAMĂ: Pianista  Ioana Maria Lupaşcu, lovită de tsunami
 
Marius Nica , EVENIMENTUL ZILEI , prima pagina
Miercuri, 10 Decembrie 2008
O româncă a reuşit să învingă valul uriaş, dar tatăl ei, crezând-o moartă, a suferit un infarct fatal.

Acum aproape patru ani, Ioana Maria Lupaşcu, solista la pian a Filarmonicii „Paul Constantinescu“ din Ploieşti, avea lumea la picioare. Avea 27 de ani, îl avea drept dascăl pe maestrul italian Lazar Berman, alături de care susţinuse concertul de Crăciun în exclusivistele Insule Maldive.
 
La scurt timp după acesta şi cu trei zile înainte de concertul contractat pentru Revelion, luxoasele insule s-au dovedit a fi decorul tragic al celui mai mare tsunami din istoria recentă a omenirii. Pianista a dezvăluit pentru EVZ cum norocul supravieţuirii s-a transformat într-un coşmar pentru familia sa.

„După valul ucigaş am trăit într-o teroare continuă“

„În dimineaţa de 28 decembrie, îmi beam cafeaua pe plaja insulei Kanuhura din Maldive. De Crăciun avusesem un concert şi ne pregăteam pentru recitalul de Revelion. La un moment dat am auzit multe ţipete şi oameni ieşind înspăimântaţi din ocean. Când mi-am ridicat privirea, am văzut un zid de apă imens, prăvălindu-se spre mine. Am fugit cât am putut şi am urmat exemplul localnicilor, care s-au agăţat de copaci în aşteptarea potopului“, povesteşte Ioana Lupaşcu, care atunci avea 27 de ani. Atu-ul pe care tânăra pianistă l-a avut în aceste momente a fost experienţa sa de înotătoare profesionistă: în copilărie a fost campioană naţională în lotul de juniori. S-a luptat cu puhoiul de apă minute bune, încercând să se ferească de copacii şi materialele de construcţie cu care tsunami-ul a măturat micuţa insulă.
 
„După valul ucigaş am trăit într-o teroare continuă pentru că cei de pe insulă erau avertizaţi zilnic de posibilitatea producerii de noi tsunami. Am stat pe acoperişul unui bungalow ore în şir, privind cu spaimă la ocean şi aşteptând să murim“, povesteşte pianista. Nu mici i-au fost mirarea şi bucuria când din apele înspumate „a răsărit“ geanta de voiaj în care erau actele de identitate şi paşaportul fără de care nu putea părăsi insula.

După cinci zile de aşteptare, Ioana şi colegii săi de breaslă au fost transportaţi cu un hidroavion în capitala insulelor Maldive, Male.
 
„Aici, aeroportul era inundat şi se făceau liste cu plecările turiştilor. Alergam disperată de la un poliţist la altul pentru că voiam să scap cât mai repede din acel iad. Îmi era frică să nu fiu abandonată acolo. Abia am reuşit să prind un loc în cursa spre Milano, iar când am decolat şi am văzut dezastrul din avion, mi-au dat lacrimile“, spune artista.

„Tata s-a prăpădit pentru că m-a crezut moartă“

Coşmarul Ioanei nu s-a oprit însă aici. La revenirea în ţară, pianista a aflat că tatăl său, medicul Gabriel Lupaşcu, a crezut că Ioana a murit înecată în apele oceanului şi a făcut un infarct fatal. „Am trecut de la o extremă la alta. Tata s-a prăpădit pentru că m-a crezut moartă. Aşa că eu am fost cea care l-am condus pe tata pe ultimul drum“, spune tânara cu durere în suflet. „A fost momentul în care am decis să părăsesc Italia, unde am concertat cinci ani, şi să mă întorc în România, să fiu alături de mama mea“, spune pianista.

La patru ani de la această cumpănă a vieţii, solista Filarmonicii „Paul Constantinescu“ din Ploieşti va publica o carte, „Printul Baghetei“, în care îşi spune povestea cutremurătoare trăită în inima valului ucigaş.

Ioana Maria Lupaşcu, solistă la pian a Filarmonicii „Paul Constantinescu“ din Ploieşti: " Cei de pe insulă erau avertizaţi zilnic de posibilitatea producerii de noi tsunami. Am stat pe acoperişul unui bungalow ore în şir, privind cu spaimă la ocean şi aşteptând să murim. " 


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

MELOS , decembrie 2008 , autor: Daniela Caraman Fotea

20 decembrie 2008

 

Ioana Maria Lupascu vorbeste despre ''Printul Baghetei'' exclusiv pentru stiumuzica.ro
Ioana Maria Lupascu vorbeste despre Printul Baghetei exclusiv pentru stiumuzica.ro
Bucuresti, 20 decembrie 2008

De cateva zile Ioana Maria Lupascu,solista a Filarmonicii "Paul Constantinescu" din Ploiesti, poate fi si citita, nu doar ascultata, stiumuzica.ro fiind unul dintre promotorii volumui sau de debut, "Printul Baghetei".

Este vorba de un roman nonfiction inchinat "muzicii celei mari si iubirii, un roman in care armonia si concretetea imaginilor se imbina cu delicatetea si prospetimea scrisului".

Modul in care scrie a fost apreciat de critici, iar naturaletea cu care a reusit sa faca tranzitia de la muzica la cuvantul scris a fascinat si echipa stiumuzica.ro care a decis sa sprijine volumul "Printul Baghetei".

Cartea a fost lansata zilele trecute de editura Meteor Press si poate fi gasita deja in librariile din toata tara.

"Am inceput sa scriu in aprilie si in iulie era deja gata , apoi a urmat perioada de corecturi , recorecturi , mici schimbari , cred ca a fost scris dintr-o suflare intr-un timp relativ scurt . Cred ca tot ce am scris dorea atat de mult sa iasa din mine si atunci s-a scris de la sine , cu usurinta , dar multa pasiune , mult suflet si ardoare", povesteste autoarea pentru www.stiumuzica.ro.

Ioana Maria Lupascu dezvalui si opinia ei privind ascensiunea manelelor dar si motivele care au determinat-o sa scrie acum un roman autbiografic.

Intreviul integral poate fi gasit pe http://www.stiumuzica.ro/!

 

---------------------------------------------

Ioana Maria Lupaşcu şi Prinţul baghetei

Life & Style - Mirela MARINESCU - GAZETA DE SUD , 15 Decembrie 2008

A fost numită de presa internaţională o pianistă plină de virtuozitate, calitate pe care a demonstrat-o de-a lungul timpului. Astăzi vine să încânte nu prin talentul său muzical, ci prin cel scriitoricesc, în „Prinţul baghetei“.

Ioana Maria Lupaşcu provine dintr-o familie cu renume. „În familia tatălui meu - străbunica mea este Ecaterina Vernescu - ,domnişoarele mergeau la pension şi învăţau câte puţin din fiecare artă. Cred că asta a gândit şi tata pentru mine“, a declarat pianista. Aşa că preocupările copilăriei au fost consumate între înot, gimnastică ritmică, pictură, patinaj, pian, vioară şi puţin tenis. În cele din urmă, a triumfat însă pianul, al cărui studiu l-a început la patru ani. Vremea a trecut, dar pasiunea nu s-a stins. După anii de studiu de la Liceul de Muzică „George Enescu“ din Bucureşti şi apoi de la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“, pianista a făcut masterul „Virtuosity Level“ la Conservatoire de Lausanne, Elveţia, la clasa profesorului J.F. Antonioli. Perioada petrecută aici a continuat cu studiul din Italia, unde a devenit studenta marelui pianist Lazăr Berman.

„Toţi acei ani de studiu în afară au însemnat enorm pentru mine, mi-au schimbat întru totul tehnica pianistică, modalitatea de a gândi muzica, de a o aprofunda, de a o interpreta, de a colora sunetul, de a lucra cu pianul. Maestrul Berman, pe lângă faptul că era un spirit imens, un mare pianist şi pedagog, a fost şi un fin psiholog şi observator, fiecăruia dintre elevii săi dându-i sfaturi de viaţă pe măsura personală. Cei cinci ani de studiu cu maestrul mi-au rămas în suflet ca o comoară extrem de preţioasă şi de fiecare dată când sunt pe scenă mă gândesc că de acolo de unde este acum să fie mândru de mine“, a precizat pianista. Şi pentru că sufletul a chemat-o acasă, Ioana Maria Lupaşcu a concertat, alături de alte orchestre filarmonice, şi cu cea din Oltenia. A fost o colaborare aparte, încărcată cu un plus de emoţie, căci „mama mea este născută lângă Craiova, astfel eu sunt pe jumătate olteancă şi, de fiecare dată când vin să cânt la Craiova, mă bucur să-mi revăd şi rudele şi mă simt într-un fel acasă. Orchestrele româneşti sunt formate din foarte buni profesionişti şi mă bucur şi mă simt onorată de fiecare invitaţie“.

 

De la clapele pianului la cele ale maşinii de scris

 

Pe lângă preocupările pianistice, Ioana Maria Lupaşcu s-a îndreptat şi spre lumea scrisului, astfel că astăzi a văzut lumina tiparului primul sa carte, „Prinţul baghetei“.

„Am cochetat mai mult timp cu scrisul. Când locuiam în Italia, timp de trei ani am fost jurnalist corespondent pentru ziarul Monitorul şi în fiecare vineri apăreau articolele mele. În toţi aceşti ani am scris o serie de nuvele, care probabil vor vedea şi ele lumina tiparului. La «Prinţul baghetei» am început să scriu în această primăvară, căci erau atât de multe sentimente, învăţături, experienţe, nostalgii care simţeam că s-au copt şi că le-aş putea aşterne pe hârtie... Scrisul este un fel de violon d’Ingres. Cred că, probabil cum în copilărie am fost învăţată să fac mai multe lucruri deodată şi pe cât posibil bine, am dus acest lucru şi la maturitate şi expresia mi-am găsit-o, pe lângă muzică, în scris. Enescu spunea că odihna cea mai bună este cea activă, prin muncă, şi tatăl meu îmi repeta mereu asta. Când termin de studiat la pian, încep alte activităţi“, a precizat Ioana Maria Lupaşcu.

Cititorul va avea o lectură interesantă parcurgând această carte, care „este secţionată în trei mari capitole, dintre care partea mediană povesteşte experienţa mea din decembrie 2004 din Insulele Maldive, când insula Kanuhura, unde mă aflam, a fost măturată de acel uriaş val ucigaş care a străbătut Oceanul Indian. A fost o experienţă de viaţă dură pentru mine, mai ales că a dus la moartea tatălui meu (tata crezând că am murit, căci liniile telefonice fuseseră distruse de apa care a inundat insuliţa, a făcut în acea săptămână trei infarcturi şi a murit în dimineaţa zilei în care eu am ajuns în Europa).

Mi-a fost foarte greu să depăşesc durerea acelui moment, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit. Am învăţat din această experienţă şi m-am schimbat foarte mult. Cred că este normal… Nu poţi trece prin aşa ceva şi să rămâi la fel cum erai înainte“.

Astăzi, un roman a văzut lumina tiparului, mâine poate o nouă carte, căci pentru Ioana Maria Lupaşcu, muzica este completată de arta scrisului.



-------------------------------------------------------
 

Ioana Maria Lupaşcu rămâne dedicată muzicii (INTERVIU)

20 decembrie 2008

EXCLUSIV  De câteva zile Ioana Maria Lupaşcu poate fi şi citită, nu doar ascultată, stiumuzica.ro fiind unul dintre promotorii volumui său de debut, "Prinţul Baghetei". 

Este vorba de un roman nonfiction închinat "muzicii celei mari şi iubirii, un roman în care armonia şi concreteţea imaginilor se îmbină cu delicateţea şi prospeţimea scrisului".

Modul în care scrie a fost apreciat de critici, iar naturaleţea cu care a reuşit să facă tranziţia de la muzică la cuvântul scris a fascinat şi echipa stiumuzica.ro care a decis să sprijine volumul "Prinţul Baghetei".

Cartea a fost lansată zilele trecute de editura Meteor Press şi poate fi găsită deja în librăriile din toată ţara.

Fiind vorba de un nume mai puţin cunoscut, întrebările legate de Ioana Maria Lupaşcu ar putea fi multe, însă noi am încercat să le luăm pe rând şi să ne limităm pentru moment la carte şi povestea din spatele acestei apariţii.

De ce aţi simţit nevoia să scrieţi o carte?
Cred ca o mare parte din ceea ce am scris in carte au fost trairi care s-au metabolizat si simteam nevoia sa le " descarc " , sa le dau mai departe . Anumite evenimente m-au schimbat ca om , din altele am invatat enorm si am simtit aceasta nevoie de a impartasi din bagajul meu .

De ce tocmai acum un roman autobiografic? Consideraţi că închideţi un capitol din viaţă şi faceţi loc pentru unul nou?
Este foarte interesanta intrebarea dumneavoastra pentru ca ma face sa trec pe plan constient ceea ce subconstientul meu stia si anume ca intr-adevar s-a incheiat un capitol si reincepe altul , dar care desigur nu poate fi cu totul nou , caci daca nu aduc dupa mine invatamintele trase din lectiile trecutului ... nimic nu a avut sens , tot ce am trait , am trait degeba .


Cât timp a durat scrierea volumului?

Am inceput sa scriu in aprilie si in iulie era deja incheiat , apoi a urmat perioada de corecturi , recorecturi , mici schimbari , cred ca a fost scris dintr-o suflare intr-un timp relativ scurt . Cred ca tot ce am scris dorea atat de mult sa iasa din mine si atunci s-a scris de la sine , cu usurinta , dar multa pasiune , mult suflet si ardoare .

Imi place enorm de mult sa scriu , am scris de mica poezii , apoi nuvele , apoi articole timp de trei ani la Ziarul Monitorul din Braila , unde trimiteam saptamanal opinia mea drept corespondent din strainatate , din Italia de unde locuiam atunci .

În carte apare Ilarion Ionescu-Galaţi, o legendă contemporană a muzicii. Cum v-aţi cunoscut ?

Ne-am cunoscut in luna mai 2005 cand eu am indraznit sa il rog sa ma primeasca la o auditie pentru un eventual concert impreuna . Tin minte acum ca si cand ar fi trecut doar o saptamana de atunci emotia mea , bucuria de a fi primita de acest mare muzician . Auditia a avut loc pe scena filarmonicii din Ploiesti , intr-o dupa amiaza frumoasa de primavara si a fost un moment pe care cred nu am sa-l uit niciodata .

Insistaţi foarte mult pe detalii atunci când vine vorba de Ilarion Ionescu-Galaţi. Cât timp l-aţi observat?

L-am "observat' timpul cat am fost impreuna , adica doi ani si jumatate , momente pe care le-am trait foarte intens si dens . Au fost perioade lungi de timp in care eram impreuna 24 din 24 de ore , fara sa ne despartim nici macar cateva minute .

A fost barbatul pe care eu l-am asezat inaintea mea in inima mea si datorita acestei iubiri am cautat sa-l cunosc , sa-l inteleg , am fost absolut coplesita de farmecul sau . In acelasi timp cred ca aceasta iubire m-a imbogatit pe mine ca om , prin ceea ce am simtit atunci .

Admiratia profesionala va ramane de nesters chiar si acum , dupa despartire .

Consider ca este unul dintre cei mai mari muzicieni pe care i-a avut vreodata Romania si ii doresc din toata inima tot binele din lume si sper ca sa incante publicul cat mai multa vreme de acum incolo prin concertele sale fantastice .


Ce este mai greu de învăţat, să scrii o carte sau să cânţi la pian?

Cred ca este mai greu sa canti la pian , o fac de la patru ani si petrec ore in sir in fiecare zi tot buchisind cu minutiozitate detalii , apoi o data ce a avut loc concertul ... totul s-a dus , a ramas undeva in aer .

Cuvintele raman pe hartie , exista o " dovada" a muncii , muzica in schimb se sfarseste o data ce s-a stins ultimul sunet . Ramane insa in inimile ascultatorilor si a noastra , a muzicienilor .

Aţi cântat în multe locuri din România, dar şi în mai multe locuri din afara ţării. Care ar fi diferenţele dintre publicul nostru şi cel din afară?


Nicaieri nu este ca acasa , spune o vorba . Eu iubesc tara mea , iubesc poporul , publicul romanesc castiga prin dragostea mea , prin sange , prin faptul ca aici m-am nascut . Este un public cald si cunoscator si ma bucur atat de mult de cate ori cant " acasa".

Publicul italian este incantat de bis-uri si "oboseste" muzicianul , storcand tot ce poate de la el , publicul elvetian este extrem de elitist iar nemtii sunt o poveste. Aplauzele lor sacadate, ritmate si care se imbina cu bataia de picioare in podea sunt ... o nebunie.


Ce şanse daţi muzicii pe care o faceţi să ajungă să fie preţuită la justa valoare şi de români?
Cred ca intotdeauna va fi pretuita pretutindeni . Noi nu suntem simple animale, ci suntem ... animale rationale . Avem nevoie mai ales de hrana pentru spirit , nu numai de cea pentru stomac . Fara aceasta hrana spirituala , ne abrutizam si devenim bestii , unii sunt deja , din pacate .


Cum comentaţi ascensiunea manelelor?
Oooooo...este o discutie mai complexa , pentru ca gusturile oamenilor sunt formate si de media . Noi traim acum in secolul" media" , cred ca prima putere in stat este presa , care este in acelasi timp si formator de gusturi . Cine spune ca nu este adevarat , este naiv sau rauvoitor . Manelele nu puteau sa creasca singure .


Dintre artiştii români, pe cine apreciaţi şi de ce?

Vorbim de muzica clasica? Din profesia mea apreciez pe toti muzicienii de mare valoare , n-as vrea sa uit pe cineva . Avem enorm de multe valori si este minunat pentru tara noastra si pentru poporul nostru . Cel mai mult insa , il apreciez pe marele nostru pianist Radu Lupu . Daca vorbim si de alte genuri de muzica : Monica Anghel , Johnny Raducanu , Stefan Banica Jr ...


Dar dintre artiştii străini?


In sufletul meu este Lazar Berman . De mica am crescut ascultand muzica Domniei Sale si l-am considerat mereu ca fiind cel mai mare pianist . Astfel , cand am ajuns eleva sa , nici nu va inchipuiti cat am fost de coplesita de acest vis devenit realitate .

Sunt enrom de multi muzicieni de mare valoare , dar eu cred ca sunetul maestrului Berman nu este egalat de nici un alt pianist din aceasta lume. Caldura , timbrul , dulceata , catifelarea , monumentalitatea interpretarilor sale , din pacate acum avem numai discurile.


Dacă ar fi să vă luaţi viaţa de la capăt şi să alegeţi o altă carieră, care ar fi aceea?
Nu as alege o alta cariera!

De ce?

Daca ar fi sa iau viata de la capat , as face tot ce am facut si pana acum si as pastra scrisul ca o a doua profesie , cum tocmai s-a intamplat acum . Iubesc enorm de mult profesia mea . Iubesc si a scrie . Cred ca am nevoie de amandoua . Si sper sa le fac cat mai bine pe amandoua .

 
 
 
 
 
 
 
 
 
------------------------------------------------------------
S-a nascut a doua oara/ Pianista care a supravietuit tsunami-ului


Valul ucigas

La patru ani de la tsunami-ul din Oceanul Indian, Ioana Maria Lupascu, solista la pian a Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploiesti, va publica o carte in care povesteste clipele de cosmar petrecute in Insulele Maldive, grav afectate de valul ucigas. "In dimineata zilei de 28 decembrie imi beam cafeaua pe plaja insulei Kanuhura din Maldive. De Craciun avusesem un concert si ne pregateam pentru recitalul de Revelion. La un moment dat am auzit multe tipete si oameni iesind inspaimantati din ocean. Cand mi-am ridicat privirea, am vazut un zid de apa imens, pravalindu-se spre mine. Am fugit cat am putut si am urmat exemplul localnicilor care s-au agatat de copaci in asteptarea potopului", povesteste Ioana Lupascu, care atunci avea 27 de ani. Tanara pianista a supravietuit impactului si pentru ca in copilarie a fost campioana nationala de juniori la inot. S-a luptat cu puhoiul de apa minute bune, incercand sa se fereasca de copacii si materialele de constructii cu care tsunami-ul a maturat micuta insula.

In asteptarea unui alt cutremur

Dupa ce i-a multumit lui Dumnezeu ca a scapat cu viata, Ioana a avut parte de cateva zile in care a trait intr-o tensiune maxima. "Dupa valul ucigas am trait intr-o teroare continua pentru ca cei de pe insula erau avertizati zilnic de posibilitatea producerii de noi tsnunami. Am stat pe acoperisul unui bungalow ore in sir, privind cu spaima la ocean si asteptand sa murim", povesteste pianista. Aceasta s-a bucurat enorm cand din apele inspumate a "rasarit" geanta de voiaj in care erau actele de identitate si pasaportul, fara de care nu putea parasi insula. Dupa cinci zile de asteptare, Ioana, impreuna cu alti colegi de breasla, au fost transportati cu un hidroavion in capitala insulelor Maldive, Male. "Aici, aeroportul era inundat si se faceau liste cu plecarile turistilor. Alergam disperata de la un politist la altul pentru ca vroiam sa scap cat mai repede din acel iad. Imi era frica sa nu fiu abandonata acolo. Abia am reusit sa prind un loc in cursa spre Milano, iar cand am decolat si am vazut dezastrul din avion mi-au dat lacrimile", spune artista.

Discipolul maestrului Berman

In cartea intitulata "Printul Baghetei", care va fi lansata pana la finele anului la Bucuresti, Ioana Lupascu povesteste si experienta petrecuta alaturi de maestrul Lazar Berman, care i-a fost profesor de pian in Italia. "A fost o mare onoare pentru mine sa fiu discipolul marelui pianist Berman si lui ii datorez in mare parte cariera muzicala. Chiar si acum, la cativa ani dupa disparitia sa, ii vizitez sotia la Milano", spune Ioana.

Salariu de 1500 de lei

Desi numarul spectatorilor fideli ai filarmonicii din Ploiesti este considerabil mai mic decat pasionatii muzicii clasice din Italia sau Germania, tari unde concerteaza frecvent, pianista crede ca publicul roman este mult mai cald. Este si unul dintre motivele pentru care nu vrea sa mai paraseasca tara, chiar daca salariul sau de solist concertist nu depaseste 1.500 de lei.

"Tata s-a prapadit pentru ca m-a crezut moarta"

La revenirea in tara, Ioana a avut parte de o veste-soc. Tatal sau, medicul Gabriel Lupascu, a crezut ca Ioana a murit inecata in apele oceanului si a facut infarct. "Am trecut de la o extrema la alta. Tata s-a prapadit pentru ca m-a crezut moarta. Asa ca eu am fost cea care l-am condus pe tata pe ultimul drum. A fost momentul in care am decis sa parasesc Italia, unde am concertat cinci ani si sa ma intorc in Romania, sa fiu alaturi de mama mea", spune pianista.

Marius NICA
Publicat in editia din data de: 10-12-2008

OBSERVATORUl PRAHOVEAN
 
   
 
------------------------------------------------------------------------------------------------------  
 
Ioana Maria Lupaşcu, la primul roman
 
Scris de Armanda Filipine , Ziarul de Braila
  miercuri, 03 decembrie 2008
     
 
Pianistei Ioana Maria Lupaşcu i se pregăteşte la Editura Meteor Press, pentru lansare în această lună, cartea de debut intitulată „Prinţul baghetei”. Spre exemplificare, spicuim din prezentarea pe care o face editorul pe coperta a patra: „Într-un roman autobiografic închinat muzicii celei mari şi iubirii, autoarea pare a fi conştientă că izolarea în prezentul zgomotos al acestui secol atipic nu este o soluţie de viaţă. În roman se conturează portrete ale unor mari personalităţi ale muzicii simfonice româneşti şi internaţionale. Fără îndoială, personajul în jurul căruia se construieşte naraţiunea Ioanei Maria Lupaşcu este marele dirijor Ilarion Ionescu-Galaţi”. Pe scenele lumii Autoarea este în prezent solist-concertist la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploieşti. S-a născut în 1977 la Brăila, într-o familie cu veche tradiţie în medicină, dar ea a ales muzica. Ioana Maria Lupaşcu s-a apropiat de pian încă de la patru ani, după care au urmat studiile la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” şi lucrarea de licenţă la Conservatorul „George Enescu” din Iaşi. S-a perfecţionat cu renumitul pianist de origine rusă Lazăr Berman, la Academia Europea di Musica, în perioada 2001-2005. A câştigat numeroase competiţii în ţară şi străinătate. Concertează pe scenele româneşti, dar şi pe cele din Belgia, Croaţia, Elveţia, Italia, Lituania, România, Slovacia, Spania, Turcia. În 2005, Asociaţia Românilor din Italia a cooptat-o în calitate de Membru de Onoare a secţiei milaneze; acesta este şi motivul pentru care Ioana Maria concertează la Milano ori de câte ori organizaţia desfăşoară o activitatea cultural-artistică. Anul trecut, pianista şi-a lansat la Editura Libris CD-ul „Live Piano Solo”. Unul dintre recentele concerte l-a avut la Ateneu, la începutul lunii noiembrie.
 
------------------------------------------------------------------------------
 
CONCURS EUROPA FM  si STIUMUZICA.RO : CASTIGA PRINTUL BAGHETEI , CARTEA IOANEI MARIA LUPASCU
Castiga cartea Printul Baghetei de Ioana Maria LupascuEste vorba de un roman nonfiction închinat “muzicii celei mari şi iubirii, un roman în care armonia şi concreteţea imaginilor se îmbină cu delicateţea şi prospeţimea scrisului”.
Modul în care scrie a fost apreciat de critici, iar naturaleţea cu care a reuşit să facă tranziţia de la muzică la cuvântul scris a fascinat şi echipa stiumuzica.ro care a decis să sprijine volumul “Prinţul Baghetei”.
Cartea a fost lansată de editura Meteor Press şi poate fi găsită deja în librăriile din toată ţara.
Este vorba de un roman nonfiction închinat “muzicii celei mari şi iubirii, un roman în care armonia şi concreteţea imaginilor se îmbină cu delicateţea şi prospeţimea scrisului”.
Autoarea nu impune verdicte, nu dă sentinţe, nu cheamă la nedreaptă judecare oameni şi caractere : pur şi simplu expune, cât mai firesc cu putinţă, fapte şi întâmplări care îi depăşesc cu mult epoca, vârsta, experienţa. Dealtminteri, acesta şi este unul dintre farmecele secrete ale acestui volum: respectul faţă de adevăratele valori ale trecutului, un respect ce respiră de alocuri o nostalgie bine dozată, niciodată în exces, mereu deschisă viitorului.
“Este o cartea a speranţelor care nu şi-au pierdut memoria, este o carte despre oameni care au ratat mereu şi cu bună ştiinţă întâlnirea cu păcatul lucrurilor nefăcute. Este cartea unei pianiste de mare forţă care a pus la lucru cuvântul, obligându-l să facă ce ştie ea mai bine: să cânte”, descrie editura cartea.
O puteţi câştiga cu doar un click până pe 5 ianuarie 2009. Sunt puse în joc 5 exemplare!
Participa acum la acest concurs !
 
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
 
 
Ioana Maria Lupaşcu s-a apucat de scris
06 decembrie 2008  
 
 
 
Ioana Maria Lupaşcu, solistă a Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploieşti, pregăteşte romanul autobiografic "Prinţul Baghetei" care va fi lansat la editura Meteor Press.
Cartea artistei va vedea lumina zilei după jumătatea acestei luni. Este vorba de un roman nonfiction închinat "muzicii celei mari şi iubirii, un roman în care armonia şi concreteţea imaginilor se îmbină cu delicateţea şi prospeţimea scrisului".
Autoarea nu impune verdicte, nu dă sentinţe, nu cheamă la nedreaptă judecare oameni şi caractere : pur şi simplu expune, cât mai firesc cu putinţă, fapte şi întâmplări care îi depăşesc cu mult epoca, vârsta, experienţa. Dealtminteri, acesta şi este unul dintre farmecele secrete ale acestui volum: respectul faţă de adevăratele valori ale trecutului, un respect ce respiră de alocuri o nostalgie bine dozată, niciodată în exces, mereu deschisă viitorului.
"Este o cartea a speranţelor care nu şi-au pierdut memoria, este o carte despre oameni care au ratat mereu şi cu bună ştiinţă întâlnirea cu păcatul lucrurilor nefăcute. Este cartea unei pianiste de mare forţă care a pus la lucru cuvântul, obligându-l să facă ce ştie ea mai bine: să cânte", menţionează editura în comunicatul remis stiumuzica.ro.

 

---------------------------------------------------------------------------------

Monica Anghel, printre modelele Ioanei Maria Lupaşcu

20 decembrie 2008 , Europa FM

"Din profesia mea apreciez pe toţi muzicienii de mare valoare , n-aş vrea să uit pe cineva . Avem enorm de multe valori şi este minunat pentru ţara noastră şi pentru poporul nostru . Cel mai mult însă, îl apreciez pe marele nostru pianist Radu Lupu . Dacă vorbim şi de alte genuri de muzică - Monica Anghel", a mărturisit Ioana Maria Lupaşcu pentru stiumuzica.ro.

De câteva zile Ioana Maria Lupaşcu poate fi şi citită, nu doar ascultată, stiumuzica.ro fiind unul dintre promotorii volumui său de debut, "Prinţul Baghetei".

Este vorba de un roman nonfiction închinat "muzicii celei mari şi iubirii, un roman în care armonia şi concreteţea imaginilor se îmbină cu delicateţea şi prospeţimea scrisului".

Modul în care scrie a fost apreciat de critici, iar naturaleţea cu care a reuşit să facă tranziţia de la muzică la cuvântul scris a fascinat şi echipa stiumuzica.ro care a decis să sprijine volumul "Prinţul Baghetei".

Cartea a fost lansată zilele trecute de editura Meteor Press şi poate fi găsită deja în librăriile din toată ţara.

În interviul acordat site-ului, Ioana Maria Lupaşcu vorbeşte despre ce anume a determinat-o să se pună pe scris şi încearcă să facă o comparaţie între publicul românesc amator de muzică fină şi cel din afară.
 
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------